În a doua zi de Paşte, în comunităţile din Transilvania, domnii iau sticluţe de parfum şi merg pe la doamne şi domnişoare, pe care le stropesc şi rostesc diferite poezele, prin care le compară cu nişte flori. Stropitul este un bun prilej de socializare între rude, prieteni şi vecini.
Rădăcinile obiceiului datează din Evul Mediu. În vechime, tinerii foloseau apă de fântână pentru a stropi fetele, apoi, aristocraţii au adoptat obiceiul folosirii parfumului, spune istoricul Leonard Horvath.
Antropologii spun că acest obicei este deopotrivă un rit de purificare, în contextul Paştelui, dar şi un rit de fertilitate, legat de natura care renaşte primăvara.
